Luca 19-21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. ² Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, ³ căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. ⁴ A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. ⁵ Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. ⁶ Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. ⁷ Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A^(A) intrat să găzduiască la un om păcătos!” ⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit^(B) pe cineva cu ceva, îi dau înapoi^(C) împătrit”. ⁹ Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi^(D) el este fiul^(E) lui Avraam. ¹⁰ Pentru că^(F) Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Pilda polilor

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei^(G) credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. ¹² Deci^(H) a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi apoi să se întoarcă. ¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli^[a] şi le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce’. ¹⁴ Dar^(I) cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi’. ¹⁵ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. ¹⁶ Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli’. ¹⁷ El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios^(J) în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi’. ¹⁸ A venit al doilea şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli’. ¹⁹ El i-a zis şi lui: ‘Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi’. ²⁰ A venit un altul şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, ²¹ căci^(K) m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’. ²² Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după^(L) cuvintele tale. Ştiai^(M) că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat, ²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ ²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli’. ²⁵ ‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli’. ²⁶ Iar el le-a zis: ‘Vă spun că^(N) celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. ²⁷ Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.’ ” ²⁸ După ce a vorbit astfel, Isus a pornit^(O) în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

²⁹ Când^(P) S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi ³⁰ şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. ³¹ Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el’.” ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. ³³ Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?” ³⁴ Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el”. ³⁵ Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi^(Q), şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra. ³⁶ Pe când^(R) mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. ³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat^(S) este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace^(T) în cer şi slavă în locurile preaînalte!” ³⁹ Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” ⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele^(U) vor striga”.

Isus plânge pentru cetate

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a^(V) plâns pentru ea ⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. ⁴³ Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura^(W) cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: ⁴⁴ te^(X) vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu^(Y) vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că^(Z) n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Izgonirea vânzătorilor din Templu

⁴⁵ În^(AA) urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. ⁴⁶ Şi le-a zis: „Este scris^(AB): ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi^(AC) aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.’ ” ⁴⁷ Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă^(AD), cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Puterea lui Isus

20 Într-una^(AE) din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii, ² şi I-au zis: „Spune-ne, cu^(AF) ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” ³ Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: ⁴ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” ⁵ Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’ ⁶ Şi dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci^(AG) este încredinţat că Ioan era un proroc.” ⁷ Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan. ⁸ Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri”.

Pilda vierilor

⁹ Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un^(AH) om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată. ¹⁰ La vremea rodurilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. ¹¹ A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. ¹² A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară. ¹³ Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste’. ¹⁴ Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: ‘Iată moştenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră’. ¹⁵ Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? ¹⁶ Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” ¹⁷ Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra^(AI) pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului? ¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi^(AJ), pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?’ ” ¹⁹ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

Birul cezarului

²⁰ Au^(AK) început să pândească pe Isus şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului. ²¹ Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule^(AL), ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ²² Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?” ²³ Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? ²⁴ Arătaţi-Mi un ban^[b]. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. ²⁵ Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. ²⁶ Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

²⁷ Unii^(AM) din saduchei, care^(AN) zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus: ²⁸ „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise^(AO): ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său’. ²⁹ Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără copii. ³⁰ Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii. ³¹ A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii. ³² La urma tuturor, a murit şi femeia. ³³ Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.” ³⁴ Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită, ³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. ³⁶ Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi^(AP) ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind^(AQ) fii ai învierii. ³⁷ Dar că morţii învie, a^(AR) arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numeşte pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’. ³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi^(AS) sunt vii.” ³⁹ Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis”. ⁴⁰ Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

Al cui fiu este Hristosul?

⁴¹ Isus le-a zis: „Cum^(AT) se zice că Hristosul este fiul lui David? ⁴² Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis^(AU) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea ⁴³ până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’ ” ⁴⁴ Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?

Cărturarii mustraţi de Isus

⁴⁵ Atunci^(AV) a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: ⁴⁶ „Păziţi-vă^(AW) de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le^(AX) facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe ⁴⁷ şi^(AY) casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”

Văduva săracă

21 Isus Şi-a ridicat ochii şi a^(AZ) văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie. ² A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. ³ Şi a zis: „Adevărat vă spun că^(BA) această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi, ⁴ căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

⁵ Pe când vorbeau unii^(BB) despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: ⁶ „Vor veni zile când nu va^(BC) rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”. ⁷ „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” ⁸ Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă^(BD) să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ şi ‘Vremea se apropie’. Să nu mergeţi după ei. ⁹ Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.” ¹⁰ „Apoi^(BE)”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii. ¹¹ Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer. ¹² Dar^(BF) înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în^(BG) temniţe, vă vor târî^(BH) înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor din^(BI) pricina Numelui Meu. ¹³ Aceste lucruri vi^(BJ) se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. ¹⁴ Ţineţi bine minte^(BK), să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, ¹⁵ căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă^(BL) toţi potrivnicii voştri. ¹⁶ Veţi^(BM) fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi^(BN) dintre voi. ¹⁷ Veţi^(BO) fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. ¹⁸ Dar^(BP) niciun păr din cap nu vi se va pierde. ¹⁹ Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Îndemn la veghere

²⁰ Când^(BQ) veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. ²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să^(BR) se împlinească tot ce este scris. ²³ Vai^(BS) de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia. ²⁴ Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până^(BT) se vor împlini vremurile neamurilor. ²⁵ Vor^(BU) fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; ²⁶ oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci^(BV) puterile cerurilor vor fi clătinate. ²⁷ Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind^(BW) pe un nor cu putere şi slavă mare. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se^(BX) apropie.” ²⁹ Şi^(BY) le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. ³⁰ Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. ³¹ Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. ³² Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. ³³ Cerul^(BZ) şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ³⁴ Luaţi seama^(CA) la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. ³⁵ Căci ziua aceea va veni ca^(CB) un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. ³⁶ Vegheaţi dar în tot timpul^(CC) şi rugaţi-vă^(CD), ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi^(CE) în picioare înaintea Fiului omului.” ³⁷ Ziua, Isus învăţa^(CF) pe norod în Templu, iar^(CG) noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. ³⁸ Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.